Coincisemne :)

Unii le numesc semne. Altii pur si simplu coincidente.

Orice ar fi, oricat de rau sau bine ne-ar fi, ele apar. Si chiar daca nu apar, le facem noi sa apara 🙂

Cumva, in subconstient, ni le dorim. Vrem sa ne apara in cale. Vrem sa fie despre noi. Chiar daca nu ne dam seama de asta.

Si totusi de ce?

In prima faza pentru ca ne e greu sa “let it go”. Omul in sine e o fiinta care nu se lasa. Care spera pana in ultimul moment. Care e dispus sa mearga pana in panzele albe, chiar daca stie ca la final s-ar putea alege cu nimic. Dar despre asta cred ca am vorbit deja in alt post.

Revenind, uneori parca am o viziune distorsionata asupra fizionomiei umane. Ceva e gresit. In locul mainilor vad niste carlige mari. Mari si negre, incovoiate. Cu care sa te agati mai usor. Oricum si de oricine.

Dar cum nu se poate, folosim altfel de carlige, emotionale. Si nu numai.

De ce vrem si vedem semne? Pentru ca ne e greu sa lasam in urma. Pentru ca ne e greu sa acceptam ca a trecut si nu o sa mai fie la fel. Pentru ca semnul acela aceea trezeste in noi amintiri si trairi de care nu suntem inca gata sa ne descotorosim.

Pentru ca atunci cand parfumul ei/lui se simte undeva in oras, e un semn.
Nu e doar o coincidenta, nu poate fi doar atat. Sigur nu se datoreaza faptului ca poate un sfert din oameni folosesc acel parfum. Nu, nu, e un semn! Pentru ca… asa e.

Poate pentru ca daca vezi un semn, te simti inca acolo. Acolo unde vrei sa fii, dar nu esti? Si se simte bine, pe moment. Chiar daca nu e bine, pe viitor.

Partea amuzanta e ca la un moment dat semnele dispar. Si ramai tu cu tine.

Oare cum e mai bine? Tu cu tine sau tu cu semnele?

Sanatos si singur sau schizofrenic si fericit? Real Life sau Matrix, eh?

(N.B. Aceasta postare nu este un semn si trebuie tratata ca atare.
Cuvintele si cugetarile maxime sunt din arhiva personala sau pareri publice despre care nu se mentioneaza in mod expres a fi proprietatea cuiva.
Textul nu doreste aducerea atingerii demnitatii, imaginii sau altui drept fundamental al oricarei persoane 

VUNK – Nu scapa nimeni (fara emotii)

Cum sta treaba? Pai mi-am luat si eu o Gazeta Sporturilor si am primit un CD cu noul album Vunk – Nu scapa nimeni (fara emotii).

Dragut, dragut. L-am detiplat, l-am introdus in casetofonul masinii si de 4 zile acolo a ramas, pe repeat. Dar de ce?

Raspunsul e simplu, pentru ca e misto. Sa detaliem, poate va conving si pe voi 🙂

Albumul incepe cum ar trebui sa inceapa un album, cu o piesa in forta – Gata. Nu neaparat una dintre preferatele mele, dar mi se pare ca e perfecta ca sa fie Track 1 pe acest album 🙂

Sa zicem ca acum daca tot ne-am incazit un pic cu prima piesa, putem sa trecem la urmatoarea, Pierdera lor. Melodia asta functioneaza fix dupa principiul alb-negru. Ori iti place, ori nu-ti place.

Eu fac parte din categoria PRO, am “dat cu like” . In plus, are vreo 2-3 versuri la care majoritatea persoanelor de sex feminin ar fi “Ahhhh, that’s so cute!!!!”. Astfel, Track 2 a trecut si ea cu succes de testul despacos  🙂

Si asa ajungem la piesa cu numarul 3 – La nebunie. Ce e misto la piesa asta? De la prima masura te duce cu gandul undeva. Si mai exact in urma cu 10-12 ani, cand Vunk nu se chema Vunk.Asta e melodia care iti trezeste o oarecare nostalgie – stilul Vunk, inconfundabil de la inceputurile lor din ’94. Si pentru ca nu se putea fara un pic de sare si piper, ultimul minut mi se pare epic – partea in care Cornel Ilie se supara pe viata si o da intr-un rock suparat a la OCS, bine Cornel! :))

Urmeaza o piesa care nu are nevoie de introducere, Scapa-ma de ea, care probabil va este cunoscuta din prisma videoclipului lanst de curand – apropo, are o poveste destul de interesanta, detalii puteti afla direct de la domnul  cristian-stan.com 🙂

Usor, usor am ajuns si la Track 5 – Fiecare. Un singur cuvat, pian. Vine la momentul potrivit, ca un pansament peste o julitura. Dupa ce te-ai agitat cu primele 4 piese, e timpul sa te linistesti putin, sa iei loc si sa asculti niste armonii care acompaniate de niste versuri scrise frumos te fac sa te gandesti si sa te analizezi putin. I know I did 🙂

Andra & Cornel. Sau piesa cu numarul 6, Numai la doi. Foarte bun, zic eu. O melodie care nu pare, dar este suparata :)) Si asta datorita/din cauza (cum vreti sa o luati)  twistul de la finalul refernului – nu pot sa zic mai mult, SPOILER ALERT!!! Luati albumul si convingeti-va singuri. Oricum, o piesa care sigur va intra in Top 5 Despacos.

Doar visele raman. Cam despre asta e vorba in Noptile trec, urmatoare piesa de pe album. Un duet foarte reusit, cu Alexandra Usurelu – este melodia care de cate ori ai asculta-o, parca nu prea ai cum sa te plictisesti de ea. Sa fie de la vocea calda a Alexandrei? Nu stiu exact, dar pot sa va spun sigur ca iar “dau cu like”.

IN PICIOARE, TOATA TARA – melodia care mi se pare wow. Nu stiu cum, cand, si ce inspiratie divina au avut baietii astia, dar le-a iesit. Fara discutie, numarul 1 in Top Despacos. De la  bridge-urile de chitara inconfudabil marca Vunk (care iar ne aduc aminte iar de alte vremuri) pana la versurile care iti vor ramane in cap (chiar de la primele doua 🙂 ) melodia asta are chiar tot ce ii trebuie. Enough said, eu tocmai ii dau Play in Winamp acum 🙂

In caz ca vroiai sa te asezi, stai linistit, nu se poate – urmeaza Cel mai bun si cel mai rau. Usor ska-punk, piesa asta incearca si chiar resuseste sa te faca sa dai din cap, brate, picioare si tot ce mai ai tu pe acolo, atasat de corp.

Piesa 10 – Ploaie fara nori. O piesa foarte tare, o piesa care e altceva. Imagineaza-ti ca mergi noaptea cu masina prin oras. Ceata deasa. Lumini difuze. Si piesa asta pe fundal, vocea Monicai Anghel acompaniata de niste note subtile ale unei trompete (daca nu ma insel). Misto, foarte misto. Intra in top, oricat de trista ar fi.

Ah, era sa uit. Eu mai vad piesa asta ascultata in alt context. E iarna afara, iar tu esti in fata unu semnieu in care ard vreo 2-3busteni cu o flacara de-un rosu aprins. Oarecum, ma duce cu gandul la colinde 🙂 Ma rog, daca ar fi sa ignoram versurile care nu au nici o treaba cu asta, ar putea fi o piesa de Craciun foarte tare 🙂

Si pentru ca baietii de la Vunk sunt baieti de treaba, avem si Bonus Tracks:

Prima este Pleaca. Mai are rost sa zic ceva aici? Eu zic ca nu :))

Si a doua, Altcineva – Puya feat. Cornel Ilie. O combinatie neobisnuita intr-adevar. Dar care sincer sa fiu, nu a iesit rau deloc.

Bottom line:

Baietii au reusit sa impleteasca stilul caracteristic Vunk pornit in ’94, cu niste dueturi foarte reusite si au adaugat putina sare si piper, ceva nou in fiecare piesa care ne arata ca noi, asa ca oameni, cat traim invatam si evoluam- toate acestea insumate au ca rezultat VUNK – NU SCAPA NIMENI (fara emotii), un must have pentru oricine care aprecieaza ca inca se mai face muzica in limba romana, muzinca buna in limba romana.

Nu-mi pare rau ca am luat CD-ul, probabil sunt cei mai utili 12 LEI cheltuiti in ultimele trei luni – pentru ca nu mai trebuie sa ascult radio in masina :))

Ah, chiar, ca sa incununeze cu succes lansarea noului album, Miercuri, 14 Noiembrie, Vunk vor concerta la Sala Polivalenta. Foarte probabil va fi unul din cele mai mari concerte ale lor.

Eu stiu unde sunt miercurea aceasta, voi??? :)) Sincer de abia astept, mai ales ca au promis un show cum nu au facut pana acum. Pe  mine m-a convins ultimul album, si sunt sigur ca nu ma vor dezamagi nici miercuri. Se gasesc bilete pe myticket.ro ( eu de aici mi-am luat si e ok) si Diverta – cred ca mai sunt si alte surse, just google it si gasiti voi, where there’s a will, there’s a way :))

Nu scapa nimeni, miercuri, la Sala Polivalenta! Am eu grija! :))

Reclame vintage?

Oarecum nostalgic, oarecum plictisit, fredonam astazi un jingle dintr-o reclama mai mult decat cunoscuta tuturor. Si de acolo a plecat totul, sinapsele s-au format si amintirile au dat buzna.

Sa incepem cu inceputul 

Aquafresh in 3 culori, strica dintii de 3 ori. Probabil era cel mai recitat pseudo-vers din scoala generala 

Maria! Maria! Maria! Ar fi fost aproape imposibil sa ai acest nume si sa nu-ti fie pronuntat in stiulul Ioan Gyuri Pascu 

Ce arbitru? La litru!!! Nu ai cum sa nu iti amintesti de aceasta reclama cel putin epica 

Si deoarece fara sa fim un pic sentimentali nu merge, trebuia sa fie si acest clip aici. Mai exact, momentul in care stiai ca vine Craciunul atunci cand auzeai la TV “Sarbatorile vin, sarbatorile vin…” insotite de magicele camioane rosii 🙂

Gata, gata. Sa incheiem intr-o nota oarecum amuzanta, postez si ultimul clip. Sincer sa fiu, intotdeauna mi-a fost frica de ratele galbene mutante, cu inteligenta clar superioara rasei lor si cu puteri supra-ratoiesti.Dar cantecul ala, orice, dar absolut ORICE ai fi facut, iti ramanea intiparit in cap mult si bine 

Ar mai fi vreo doua, trei – poate le mai postez intr-o urmatoare serie 🙂

Melodie

De condus noaptea. Prin Bucureşti, şi nu numai. Pe străzile goale. Cu volumul la maxim?

Just press Play and enjoy 🙂

#That awkaward moment when you listen to a song and you know it’s a new obsession.

To band or not to band, that is thy question :)

So last night I Slipknot.

Each 7 Seconds i was seeing some Deep Purple images in my head. It felt like I was touching Nirvana. Apparently I was under some kind of a Moonspell.

I could hear The Calling of the ancestors. I took some pills, but soon realised they were just Placebo, all they did was to Blur my situation.

My Nightwish was just to be able to sleep, but i couldn’ as Rolling Stones were filling my head. Still, I decided I need to find The Cure to my condition.

Checked my wallet, to search money for some real pills. All I had there were Six Pence, i was None The Richer. “This is Garbage!”, I said to myself. The Vines around my neck were suffocating me harder and harder, and I could almost feel my Soulfly out of my body.

Outside my window, I could see the Panic at the Disco that had just recently opened across the street. The Police was just in front, collecting all the Nine Inch Nails used in the fight half an hour ago. Four Non Blondes were sitting on the sidewalk, looking lost one at another, faces saying: “Such a Crazy Town!”

Inside my House of Pain, nothing was changed. I had already gotten used to Blink 182 times per second, it was like I was tortured by some sick Fun Loving Criminals.

“A-ha“, I said to myself. The Roots of my problems were deeper than I thought. I was Faithless.

And then…

Words to text? Why not!

Ce chestii interesante mai gasesti cand pierzi vremea pe net 🙂

I present to you below the Words to Text slideshow. Or Text to Words. Dunno, whichever sounds better . Enjoy!

Când ne place Bucureşti

1. Iarna, in preajma sarbatorilor, cand orasul este rarefiat si poti ajunge din Punctul A in Punctul B in timp util 🙂

2. Primavara, cand infloreste Gradina Botanica 🙂

3. Seara, in zona lacului Herastrau, unde poti vedea cele mai tari apusuri 🙂

4. Noaptea, conducand pe strazile pustii cu muzica data tare 🙂

5. In orice seara mai racoroasa, in orice parc mai liber

6. Atunci cand miroase a metrou 🙂

7. Vara, cand suntem plecati din Bucuresti 

8. Oricand esti beat 

Mai sunt?

Rude Boy – Sau ce mai cantă Rihanna

So it goes like this:

Hai incoace, baiatule obraznic, poti sa o ridici?
Hai incoace, baiatule obraznic, e destul de mare?
Ia-o, ia-o, baby, baby
Ia-o, ia-o, iubeste-ma, iubeste-ma.

In seara asta o sa te las sa fii capitanul
In seara asta o sa te las sa-ti faci treaba
In seara asta o sa te las sa fii jocheul
Dii, dii, diii baby.

In seara asta o sa te las sa fii focul
In seara asta o sa te las sa ma ridici mai sus
In seara asta baby, o sa ne suim pe ea
Da, o sa ne suim pe ea, da.

Iti place baiete?
Vr-vr-vreau ce vr-vr-vrei si tu
Da-mi-o baby ca bum bum bum
Ce vr-vr-vreau e ceea ce vr-vr-vrei si tu
Na na.

In seara asta o sa ti-o dau mai tare
In seara asta o sa-ti intorc corpul pe dos
Relaxeaza-te, lasa-ma sa o fac cum vrei
Daca o ai, imi trebuie asa ca lasa-ma sa o pun jos

Pune-ti centura, o sa ti-o dau mai tare
Mainile jos, putem sa o mai lungim inca un pic
In seara asta o sa fiu putin nebuna
Fa si tu pe nebunul putin, baby.

Imi place felul in care ma atingi acolo
Imi place felul in care ma tragi de par
Baby, daca nu o simt
Nu o mimez, nu nu.

Imi place cand imi spui saruta-ma aici
Imi place cand imi spui muta-te aici
Asa ca dii, dii, e timpul sa o ridicam
Spui ca esti un baiat obraznic, arata-mi ce ai acum.

Hai incoace, baiatule obraznic, poti sa o ridici?
Hai incoace, baiatule obraznic, e destul de mare?
Ia-o, ia-o, baby, baby
Ia-o, ia-o, iubeste-ma, iubeste-ma.

WOW!!!!!     

Din ciclul: Ce a mai facut Despacos

Păi a fost la film. Da, ştiu, nimic ieşit din comun. Despacos e old and boring.

But still, the movie was actually quite good.

Madagascar 3 mai exact. O oră şi jumătate de râsete şi animăluţe simpatice. Plus că 3D-ul mi s-a părut destul de reuşit, nu era doar de umplutură 🙂

Ce a fost nou si cool în Madagascar 3?

1. O focă pe cât de simpatică, pe atât de urată, cu un IQ below average 
2. O ursoaică uşor autistă şi îndrăgostită 
3. Un Matrix în versiunea franceză feminină 

Cam atât, mai mult nu zic, spoiler alert 🙂

Concluzie, dacă puteţi, mergeţi la Madagascar 3 – merită văzut într-o sală de cinema, nu cumpărat de pe filelist.ro 

OMUL – Evoluţie – Natură

Omul este o creatură foarte ciudată. A evoluat de la nişte simpli sălbatici de prin nu ştiu ce peşteri până la o fiinţă capabilă să călătorească în spaţiul cosmic.

Ai putea zice că omul e deştept. Că mintea sa este sclipitoare.  Că nimic nu îl poate opri.

Dar nu, se pare că printr-o minune a evoluţiei, omul e stupid când vine vorba de… cum să le zic… trăiri interioare. De ce?

Pentru că pur și simplu natura ne-a înzestrat cu instincte de conservare când vine vorba de supravieţuire dar nu s-a gândit că noi s-ar putea să avem nevoie de acestea când vine vorba de simţit 🙂

Sunt eu nebun?

Mergi pe stradă, te-mpiedici și cazi pe mână. Ce faci? Vezi că ai căzut şi te apeşi şi mai tare pe ea? Dai şi cu capu’? Nu, AUTOMAT te răstogoleşti şi-ţi tragi mâna de sub tine.

Pe de cealaltă parte, să zicem că te simţi rău dintr-un motiv sau altul. Ce faci? Te gândeşti la toate lucrurile bune şi frumoase care au fost, sunt şi vor fi? NU! Te gândeşti: “of, dar nici aia nu merge bine, şi nici aia, şi nici aia.”

Bai!!! Domnule Scumbag Brain, de ce naiba trebuie să faci asta??? De ce trebuie să gândești totul în loc să reacționezi și să te ridici de pe “mâna” aia imaginară? Nu ar fi mai simplu? Nu ne-am înțelege noi mai bine? 

Dar nu, aşa sunt oamenii. Oamenilor le place să își complice viaţa, dintr-un motiv sau altul.

Si tind să cred că ne complicăm viaţa pentru că suntem curioşi. Curioşi şi proşti 

Întotdeauna există acel “What if?”. O tu, epicule, “What if”! V-aţi gândit vreodată ce simplă ar fi fost viaţa dacă nu ar fi existat aceste două mirifice cuvinte?

Dar nu. La noi trebuie să fie totul complicat. Noi trebuie să fim curioși. Sa ne îndoim. Să ne… chinuim.

Pentru că este în natura noastră. Şi oricât de rău ne-am simţi prinşi în această furtună creată de propriile alegeri, cu atât mai rău ar fi dacă nu ne-am urma acest “What if?”. Pentru că suntem mult prea curioși. Curioşi şi…