Blogu' lu' Despacos

Very funny Scotty…now beam me down my clothes!

Archive for the tag “fum”

Abracadabrant

Astazi de dimineata am simtit aroma proaspata de praf de stele.
Imi este frig cand ar trebui sa imi fie cald.
Merg pe apa, dar ma scufund pe pamant.
Vorbesc, dar nu ma aud.

Inspre amiaza am gustat lumina ce patrundea sfios printre jaluzele intredeschise.
Ceasul se uita la mine, cand eu ar trebui sa ma uit la ceas.
Mananc atunci cand imi este sete, beau atunci cand imi este foame.
Visez, si totusi sunt treaz.

Inspre seara am alergat umbre ce dansau frenetic in jurul meu.
Dorm cand nu imi este somn, nu dorm atunci cand imi este.
Vad unicornii, dar nu ii pot atinge.
Beau si conduc, cand ar trebui sa fumez si sa zbor.

La noapte voi calatori in cosmos.
Inspir aer, expir fum diafan.
Merg inainte, dar raman pe loc.
Vad verde, dar aud rosu.

Si totusi…

Maine de dimineata voi simti aroma proaspa…


Advertisements

Era o incapere micuta…

Era o incapere micuta, insa primitoare la prima vedere. Mi-am deschis incet nasturii de la palton, analizand cu o oarecare nerabdare persoanele din fata mea. Afara inca mai ploua incet, picurii de apa nestanjenindu-se sa se loveasca de geamul semitransparent de langa mine, ca intr-un joc nebun, ale carui reguli erau stiute numai de ei.

Mi-am inchis umbrela, am mai aruncat inca o privire in jur si, agatand pe cuierul din dreapta mea minunata inventie care ma ferise de o intalnire inevitabila cu picurii ce incercau acum sa ajunga la mine cu atat inversunare, am plecat in recunoastere. Locatia avea ceva mistic si, in acelasi timp infricosator, parca prevestind cele ce urmau a se intampla. Nu am ascultat, niciodata nu am ascultat altceva decat instinctele proprii, desi vedeam avertismentele clare din jurul meu.

O pacla deasa de fum inconjura mesele, oamenii parand niste umbre, himere in mijlocul carora eu aterizasem fara sa vreau. Nu stiam ce caut acolo. Pur si simplu am intrat, tras parca de o mana invizibila ce ma obliga sa o urmez cu o forta in fata careia nu aveam nici putere in ai rezista.

Mi-am continuat drumul anevoios printre mesele inghesuite de la intrare, lasand o urma de aer proaspat, rece in spatele meu.

In momentul acela s-a produs inevitabilul. La cea mai indepartata masa, in colt, statea EA.

Am ramas nemiscat. Precum O zeita, O imparateasa, statea pe fotoliul rosu-caramiziu si isi veghea supusii, poporul din fata EI.

Radia prin toti porii pielii sale fine, stralucea mai tare decat un soare intr-o dupa-amiaza calduroasa de august.

Pe masa stateau cafeaua si o tigara pe jumatate fumata intr-o scrumiera murdara. In fumul diafan ce se ridica din scrumiera, misterioasa domnisoara capata un aer de sacru, o aparitie calda care umaniza pur si simplu toata camaruta imbacsita de fum si zgomote stridente.

Inca nu ma puteam misca din locul meu. Priveam un spectacol minunat, o creatura fantastica jucandu-si rolul, iar eu un simplu spectator care astepta finalul doar pentru a izbucni intr-o suita de aplauze fara final.

Ochii ii scanteiau in lumina difuza a lumanarii atarnate pe perete. Parul de un negru inchis contrasta intr-un mod izbitor cu fata ei alba, perfecta, creionata fiind parca de toti marii maestrii pictori de pana atunci.

A ridicat tigara din scrumiera, cu miscari simple dar uimitor de gratioase, si a tras un fum. Buzele ei rosii ma imbatau cu o voluptate delirica. Departandu-le incet una de cealalta, EA isi musca gentil buza de jos lasand astfel sa iasa la o iveala pentru o scurta vreme limba sa micuta si umeda. Comuniunea dintre roseata aprinsa a buzelor si muschiul gurii sale m-a facut sa ma cutremur.

Incercarile mele de a ma misca erau in zadar. Ma simteam un Atlas, condamnat parca sa tin pe umerii mei nu lumea, ci mai rau, spectacolul perfectiunii acestei fiinte superbe. Nu puteam scapa de aceasta povara, lanturile socului si a fraparii suferite ma tineau pe loc.

EA era inchizitorul, eu eram paganul intemnitat fara a putea face nimic. EA era stapanul, eu eram sclavul incatusat de propria-I aparitie. EA era totul, eu eram nimic.

Stia ca sunt acolo. Stia ca nu ma puteam misca. Si totusi, nu cred ca ii pasa. Ceva imi spunea ca era obisnuita cu toate acestea. Divinul sau se impleticea nemaipomenit cu demonicul. Statea in coltul ei si se hranea. Se hranea cu privirile barbatilor pline de uimire, fie de dorinta nebuna, si in acelasi timp si cu cele ale femeilor dinprejur care emanau invidie amestecata cu ura. Celelalte paleau in fata EI, erau reduse la conditia de simplu spectator ca si mine, in care EA era personajul principal, secundar, decorul, chiar piesa insasi.

Chipul angelic si trasaturile demonice amplificate de spatiul exotic in care EA domnea ma intrigau. Fusta crapata pe lateral, lasand sa se vada pielea la fel de fina si delicata a piciorului EI stang trezea in mine sentimente nebanuite.

Ma dezarma, ma rascolea cu fiecare fum de tigara tras, cu fiecare urma de ruj lasata in plus pe tigara-I care ii folosea in mintea mea ca arma a seductiei.

Am inchis ochii, iar cu o ultima sfortare, un efort gigantic de a-mi reveni din vraja cantecului acestei sirene, am pus un pas in fata.

Si atunci…

(to be continued)

Post Navigation