Totul a inceput din Ploiesti. Trebuia sa imi dau seama de atunci ca stele sunt impotriva mea.
Cat pe ce sa ma urc in microbuz, cand imi dau seama ca nu am cash la mine. Ia toate bancomatele din Gara de Sud la rand pana gaseste unul care chiar iti da si bani, nu numai mesaje de eroare/multumire/blue screen. (Strike 1)
Trecand peste, am ajuns in Buc si in fata blocului. Nu am cheia de la interfon. (pierduta intr-o zi fatidica datorita cantitatii mari de alocool in sange.) (Strike 2)
Astept ca eroul 15 min in fata blocului, nu iese/intra nici dreq. Pana cand, o fata salvatoare apare la un geam. Spasit, o rog sa imi dea si mie interfonul ca sa imi poate deschida. Cu un ton condescent, fata imi raspunde ca nu e pe acelasi palier cu mine…go figure! (Strike 3)
Mai stau inca 10 min pana cand un “motoscuterist” cu par oxigenat da sa intre in bloc.
Fericit, tzusht intru dupa el…ajung in fata usii…deshid prima yala…si cand sa o deschid pe a doua…hopa…nu am cheia (aceeasi cheie pierduta…mda se potriveste si la interfon si la usa de la apt ce vreti acum). (Strike 4)
Don’t panic, don’t panic ca dormi cu nenea din scara blocului la o adica.
Dau sa sun colegul care e in Buc, dar care lucreaza noaptea. Scot telefonul cu atentie din buzunar…doar ca sa vad ca nu are baterie (Strike 5!).
Think Cosmin…think…Imi aduc aminte ca am o cartela de telefon public in portofel (dracu stie de unde).
Asa ca plec frumos in jur de 10 noapte cu bagajul dupa mine sa caut in zona Lujerului una din chestiile alea portocalii de la Romtelecom postate pe pereti…ultima mea salvare.
Deja ma vedeam dormind imbratisat cu nenea din scara blocului…:-s
Dupa indelungi cautari gasesc asa ceva in apropiere de Gorjului….(da…stiu…departe :p)
Bag cartela magica si dau sa formez…aaa…ce dracu sa formez ca nu stiam nici un numar de telefon 
) (Strike 6)
Dupa indelungi sudari ale sinapselor si incretiri ale circumvolutiunilor reusesc sa imi amintesc un numar de telefon.
Sun. O data. De doua ori. De trei ori…vocea asteptata pe partea cealalta nesinchisindu-se sa rasune in receptor si sa ma salveze… (Strike 7)
(Noroc ca nu aveam nevoie la baie…oh stai…aveam!)
Dupa o scurta rugaciune, gasesc un chiosc deschis, cumpar un PIX de 0.5 RON si incerc sa imi deschid telefonul. Notez repede inainte de a se inchide, pe pachetul de tigari, nr de tel al primului contact din agenda care din fericire avea legatura cu omul pe care il vom numi “The Key Master”.
Bag cartela in telefonul public, tastez numerele magice…ghici ce…era gresit! (Strike 8 )
Repet actiunea cu rugaciunea si deschisul telefonului…corectez numarul, sun, iau din partea cealalta numarul de telefon al lui “The Key Master”.
Intr-un final il contactez pe The Key Master, privind cu atentie cum impulsurile Romtelecom imi mancau creditul care disparea intr-un mod alert, mai ceva ca sperantele mele de a dormi in patul meu in aceasta noapte fatidica. Stabilesc o intalnire cu The Key Master in 15 minute in fata firmei lui intrucat nu aveam cum sa il anunt cand ajungeam.
Verific portofelul si ma sui in primul taxi pe care il vad.
Dupa indelungi cautari al sediului serviciul lui The Key Master ajung.
Cobor. Ii zic lui nenea taximetrist sa ma astepte ca nu stau mult.
Astept. 1 minut. 5 minute. 10 minute. (trupele BGS deja ma chestioneaza in legatura cu postarea mea in fata sediului). 15 minute.
The Key Master a uitat de mine! ! ! (Strike 9)
Spasit…ma intorc catre taxi si il intreb daca nu cumva ma poate ajuta si pe mine cu un amarat de telefon ca sa il pot suna si eu pe The Key Master sa il anunt de venirea mea.
Emil e de treaba, imi da telefonul, schimb cartela, sun si recuperez cheia. (Hail Alah, hail Alah!)
Cu zambetul pe buze, ma intorc in caleasca mea si ii zic birjarul sa mane cei 65 de cai ai Loganului sau inapoi la Lujerului…
Cobor taxi…merg printre blocuri…deschid usa scara…urc lift…deschid usa apartament.
Mission Accomplished!
Morala:
1. Never empty ur whole mobile phone battery. Nu se stie niciodata cand…cititi mai sus.
2. Telefoanele publice chiar sunt folositoare!
3. Exista si taximetristi de treaba.
(Ah, am uitat sa mentionez ca nea Emil avea pe bord o cutie cu bomboane cu ciocolata pe care scria mare: “Nu fumati! Luati o bomboana!”
Si ca i-am dat 3 tigari pana am reusit sa ajung si eu acasa ca el nu mai avea Ah si eu nu am luat bomboana, am fumat :p )
4. Iar tu 0746.xxx.xxx raspunde si tu la telefon chiar daca numarul e un numar Romtelelecom pe care nu il cunosti. Ai putea salva viata cuiva intr-o zi!
Pentru alte variante ale salvarii mele (unele care au esuat, altele care ar fi putut sa mearga dar nu le-am incercat), stay tuned…
P.S. Where’s one lucky charm when you need one…?
P.S2. Nu ma intrebati cum am rezolvat cu “Noroc ca nu aveam nevoie la baie……..”
